am început să merg cu ochii închişi
pe distanțe din ce mai lungi
nici nu mi-am imaginat vreodată
că în întuneric există atâtea nuanțe de cenușiu
atât de multe fețe cunoscute
de prisos zahăr în borcanele de cristal
ale virginiei woolf
inspir si expir cât pot de încet
în valuri roșii-cărămizii
înspre un uriaș balon de săpun
de care atârnă o femeie chanel
răresc pașii când devin nesigur
sau mă opresc
încerc să gândesc
la altceva decât la picioarele
manechinului din vitrina
pe lângă care am trecut
atunci când am pornit această
nouă distanță cu margini lipite cu scotch
gambele ei derutante ieșeau
bronz-aurii de sub hainele
de culoarea steagului unei
țări africane
pasaj erotic cu tendințe de absolutizare
nu reușesc
lncerc să îmi golesc mintea de tot
dar nimic nu se schimbă
o nouă noapte a început
strângând laolaltă
oportunități și slăbiciuni
ființă și neființă
strada a rămas la fel de goală
ca un os în nisipul deșertului.
Negru Opac 