***

am început să merg cu ochii închişi 

pe distanțe din ce mai lungi

nici nu mi-am imaginat vreodată

că în întuneric există atâtea nuanțe de cenușiu

atât de multe fețe cunoscute

de prisos zahăr în borcanele de cristal

ale virginiei woolf

inspir si expir cât pot de încet

în valuri roșii-cărămizii

înspre un uriaș balon de săpun

de care atârnă o femeie chanel

răresc pașii când devin nesigur

sau mă opresc

încerc să gândesc 

la altceva decât la picioarele 

manechinului din vitrina 

pe lângă care am trecut

atunci când am pornit această 

nouă distanță cu margini lipite cu scotch

gambele ei derutante ieșeau 

bronz-aurii de sub hainele

de culoarea steagului unei 

țări africane

pasaj erotic cu tendințe de absolutizare

nu reușesc

lncerc să îmi golesc mintea de tot

dar nimic nu se schimbă

o nouă noapte a început

strângând laolaltă

oportunități și slăbiciuni

ființă și neființă

strada a rămas la fel de goală

ca un os în nisipul deșertului.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s