***

pentru că
nu ne-au mai rămas multe
de ascuns
suntem secretoși
atunci când vorbim
realitatea derulată
frame by frame
dezvăluie
urechi bine ciulite
dinți
descoperiți de zâmbete largi
nivelăm cu grijă
întrebările
drumurile
murmurul vocilor noastre
ascunde
trupurile
într-un fum
din care nu se mai disting
întâlnim
eșecul
acolo unde toți ceilalți înaintea noastră
au eșuat.

Reclame

***

scriem pentru a susține
această lume fragilă
subțiată de topirea continuă a ghețarilor
scriem pentru această lume pe care abia o mai respirăm
pentru un colț de pâine
pentru încă o mărire salariu
scriem să nu plouă pe drumul către serviciu
scriem să nu fie autobuzele aglomerate
scriem să ni se întoarcă morții
“cu moartea pe moarte călcând“
scriem să se uite soarele înapoi
despre particule fotonice și strigoi
despre cum uneori rămânem cu toții goi
iar când obosim
luăm coli noi de hârtie
și desenăm portrete, autoportrete, prieteni,
flori și copii, drumuri, râuri care ies din matcă
alunecări de teren
linii de tren abandonate
artiști luînd supradoze
de heroină, mary și botox
desenăm piețe cu produse bio
automate de cafea interplanetare
contracte virale
amânări pentru ambele părți avantajoase
desenăm poeți la masa de lucru
vizitând urnele cu propria cenușă
având de toate în garsonierele pline cu lucruri
inutile
și firimituri dintr-o tinerețe catalepticâ
desenăm diabetici care-și fac singuri
injecții în abdomen
desenăm tranzistori, conectori
conexiuni hdmi, perfuzii
vitrine pline cu carnea cui
desenâm un alt prag pentru apartamentul 66
de la etajul 5
desenăm pe copertele noilor volume de poezii
cozile împletite ale lui Willie Nelson
saliva ce pătează colțul pernei lui Bob Dylan
efortul lui Murakami de-a se abține să nu urineze
îl desenăm pe cărtărescu în fața chiuvetei – singurul loc unde
se putea încălța fata cu șosete de diamant
desenăm femeia care taie în fața blocului gâsca
pentru neprihănire, pentru un dumnezeu derutat
și o desenăm pe fetița care pândește să elibereze pasărea
din sacul de pânză în care se zbate
însă tot ce surprinde creionul este copilul ținând speriat mâinile pe ochi
și astfel reîncepem să scriem
despre moartea ultimei gârlițe mici
despre cele două milioane de animale sălbatice care
vor fi ucise anul acesta în românia
despre campaniile de crowdfounding
care se desfășoară în miros de smirnă
scriem pentru a susține această lume fragilă
o lume pe care abia o mai respirăm.