exoschelet

închid ușa 

și spun

să fie lumină

instantaneu particulele de praf și electricitate

se topesc una-n alta 

tapetul moale ca untul de arahide

se scurge pe dușumea

o carte deschisă

pulsează abia perceptibil

paginile ei  

bolnav  demult imobilizat

așteaptă 

sub jetul de lumină

obrajii şi fruntea îmi strălucesc

stomacul deține adevărul suprem

sunt o bombă artizanală

sunt în afara gravitației

levitez

brațele deschise se întind 

până la marginile lumii oamenilor mari

sunt un păianjen

rămân nemișcat 

în mijlocul camerei ca într-o fotografie

lumina devine densă și grea

o greutate neaşteptată

metalică 

e-atât de  ciudat că am un trup 

că exist  într-un trup.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s