anthropomorphia aghast

o bancnotă de un leu pe un coridor pustiu
balaurul cu 7x7capete se apropie
coarne cu coarne
aripi la picioarele lui și aripi la aripile lui
ai trei secunde să trăiești
ucenic sinucigas
măcelar neliniștit
cu labele într-o căldare cu mațe
picioarele fermentează
cu viteza sunetului în lichide
nu există nicio dorință
sunt undeva printre
lamîi
pîrguirea fructeler
coincide cu moartea porumbeilor din Thonis
nici maree
nici coadă
îngeri cu unghiuri înguste
anthropomorphia aghast
frecare și alunecare
prea devreme pentru cină
etc etc etc
șamd
și indiferent de fraier
salinger
rămîne aceeași mașină de curățat
buștenii
o cafea corporatistă
tortura de dimineață
pagina mea de facebook prezent
din splina fiarei
coșul împletit de paie în care
am așezat cenușa jucăriilor din pluș
primul lucru pe care l-am observat
a fost obiectul argintiu în formă de ou
nou
care trecuse pe deasupra noastră
apoi vopseaua roșie ce se scurgea în canal
guineea bissau blog
cu secărică în gât
prin free web proxy
roșu scandalooooos
amuzant
deși
sexul sugerează că levităm
lipsa de inspirație a durat cam trei zile
apoi Iisus a venit și a spus “ceva“
ah ah ah aaaaahhhhh
știți că vă iubesc pe toți
pe voi promisiuni lucioase de sare
sateliți viscerali
din această lume în care mai trăiesc doar cîteva mii de elefanți și 43 de sfinți sălbatici în deltă
pe voi proteinele mele cu densitate mare
și coarne pe cap
coarne ce ies din coarnele coarnelor
se alungesc pe coridorul îngust unde bancnotele
poartă chipurile dispăruților
iar inima umbrei s-a mutat în genunchi.

Reclame

***

din când în când culoarea ferestrelor se schimbă, variantele de auriu, portocaliu și roșu se întrepătrund. unele sunt vagi, fragile, altele dense, intense, unele s-au destrămat deja, altele se topesc, abia-şi mai ţin carnea pe oase. lumina care cade peste cartier, criptografie a fețelor, mărcilor de mașini, craterelor din asfaltul străzilor, porilor vânzătorilor de kebab, orohidrografie de mici magazine, depresiuni în figuri care privesc în gol, pare un experiment, complex, lung, ratat, însă ale cărui fișe, documente nu le arunci, le păstrezi încă mult timp în sertarul biroului. cercetez cartierul cu o pereche de ochi derutaţi, cu multă pasiune dar nu şi cu obiectivitate. lumina caldă și eu suntem în același timp adversari şi complici, se prea poate ca întunericul ce se va lăsa curând să aibă mai puţin de împărţit cu linia orizontului decât am avut noi. un domn cu barbă mirosind a ceapă și a oțet, cu un demiprofil grav își așază proteza de la picior într-o cutie fără capac. îi spune femeii care alăptează copilul vecinei că din cauza băuturii și a jocurilor de noroc a plătit totul cu timp. timp brutal și rapid perisabil. răsună sirena unei salvări, trag de clanța ușii de la intrarea în bloc. doamna x iese din lift ca din tranșee. demult îmi suspectez vecinii că se împerechează între ei, la întâmplare, de faptul că jegul pe care îl lasă pe mânerele ușilor, pe clapele cutiilor de poștă, pe balustradă are o destinație precisă. povara gândurilor este un spectru cărnos, rezonabil. în capătul holului se află o ușă capitonată cu piele neagră. se simte miros de țigară și alcool. sunt la adăpost, sunt apărat. aici se respectă amintirea sinucigașilor.