dezarhivare 

o să scriu un poem

pe care ți-l voi dărui

îl vor citi și alți oameni

și vor crede că am scris despre ei

însă este despre tine

din doar trei cuvinte

septembrie, iarnă, bucurești

toți vor crede că știu despre ce am scris

în poemul acesta cu coaja fină

pe care mai târziu îl vor uita în rafturi 

invizibile

însă tu vei ști adevărul

și știu că vei zâmbi pe ascuns

o să zâmbesc și eu

prefăcându-mă că nu observ

când cele trei cuvinte

septembrie, iarnă, bucurești

se vor izbi de malurile dâmboviței

umflate ca niște trunchiuri de copaci 

demult căzute în apă

voi scrie

despre cum voiam să dăm impresia

că stăm despre lucruri importante de vorbă

materie și antimaterie

astigmatismul scufiței roșii

când de fapt așteptam

să treacă lumea  repede

pe lângă noi

să-ți poți schimba hainele 

la botanică pentru poze

despre cum seara târziu

nu am  uitat să fur trandafirul 

despre care ai spus 

că trei dintre petalele sale 

arată ca pavilioanele unei țări îndepărtate 

o să scriu un poem 

cu aceste trei cuvinte

septembrie, iarnă, bucurești

deocamdată ele

îmi înconjoară ca niște sateliți

creierul.

Reclame

***

am o pasăre care vorbește

abonament pe toate liniile de tramvai 

am geacă nouă

pe balcon un vrăjitor bătrân

care-atârnă-n afară

de fesul său înstelat 

am un șarpe fixat în podea

unde lipsește o scândură

o viespe 

sub limbă 

(pastila mea de inimă)

am o idee fluorescentă

obscenă, intermitentă, dementă

o țin împodobită

cu vată

și stele-argintii de hârtie

am becuri cu led 

o broască blazată

cinic-senzuală

smartphone luat în rate

un dragon trist pe masă

am propria țară

care scoate sunete ascuțite

și scârțâie 

o pasăre care vorbește 

când mă aștept mai puțin

mâzgăleală anamorfotică 

pe pântecul unei femei.

Popcorn

cum deschid ochii

mă dau jos din pat

și pun inima la încălzit în cuptorul cu microunde

scot o cămașă din dulap

(încă ai haine aici)

apoi direct pe parchet

cu fierul de călcat 

încerc să îndrept toate cutele

care ne separă

mă spăl pe dinți

realitatea își păstrează smalțul intact

ridic foamea de pe jos

o datez cu C14

e veche de când lumea

dar totuși mai tânără decât mine

scot creierul din congelator

îl las cinci minute sub jet de apă caldă

astfel încât

nedefinibilul să își domine clar contrariul

mă masturbez

ca în american beauty

am nevoie de un cap limpede

la radio se face mișto pe seama poveștii

noastre 

se spun lucruri și la tv din jumatate în jumătate

de oră 

chiar după reclama 

“aaaa, și ce gust bun areee…“

există și un teaser pe youtube

vizualizat de 200 de miliarde de ori

doar de mine

într-o singură secundă.

filmul va fi de crăciun în toate cinematografele

cu sunet mono

la două bilete cumpărate

al treilea va fi a cincea roată la căruță

înainte să plec

privesc în jur

totul e-n ordine

așa cum trebuie să fie

am pus și un sandwich în geantă

din mijlocul camerei

observ cum 

din cuptor iese o șuviță subțire de fum

înăuntru inima

a pocnit ca o pungă de popcorn.

despre iarnă, fără virgule

citeam broșurile supermarketurilor

lângă calorifer.

cufundat între brațele de burete

ale fotoliului

ca într-o cadă

comparam prețuri.
aveam nevoie 

de un aparat de ras nou

de un radio

un prelungitor

lopată pentru zăpadă

un nume pentru celălalt eu.
am făcut lista de cumpărături

apoi am privit pe fereastră.
purtai teniși roșii

și jachetă neagră.

pășraieai pe cuiburi

de pasăre

pentru fiecare pas pe care îl făceai

cerul se colora în mod diferit

îndepărtându-mă 

de orice altă prezență concretă.

erai singurul gând lucid.

am știut atunci că ești

amintirea iernilor

ce vor veni.
și chiar și acum de fiecare dată 

când curierul lasă pliante la ușă

cerul își schimbă culoarea

copacii reîncep să crească

la fel ca atunci când

ai apărut purtând teniși roșii

și jachetă neagră

iar tu continui să pășești

peste cuiburi de pasăre

amintire a iernilor ce au trecut

singurul gând lucid.