***

ploaia rece își injectează sobrietatea
în venele orașului
turla unei biserici îmi amintește
conversația de azi dimineață cu Dumnezeu
numesc în gînd un bulevard
se rostogolește o piatră
numesc piatra
se rostogolește bulevardul
și tot întîrzii să apari
cladirea inspectoratului general al poliției
supravegheaza grijulie
melcul ce traversează hîrtia umedă
de pe un panou publicitar
la radio se difuzează o melodie a lui Gică Petrescu
e foarte posibil să fie sîmbătă
o sîmbătă cît uitarea de vastă.

Reclame

***

cînd voi împlini patruzeci și cinci de ani
îmi voi lăsa barba să crească
mă voi rade pe cap
îmi voi pune cercei în urechi
voi arde tot ce voi scrie pînă atunci
și-mi voi lua o lungă vacanță
vei trece prin viața mea ca o reclamă de televiziune
o să golesc ultimul cont din bancă
voi vinde mobila din casă
și mă voi întoarce de la vânătoare cu un leu tîrît de șaua calului
voi șterge fotografiile din toate albumele
voi striga sloganuri noi
continuînd să #rezist
să uit strălucirea umedă a buzelor tale
cînd voi împlini patruzeci și șase
un noiembrie fără pic de cruzime
sau o altă lună la fel de pustie mă vă aștepta
ca pe cel care vede orele trecînd în direcția opusă.

parazit

nimic nu se compară cu plăcerea de-a nu mișca un deget
de-a rămîne complet absorbit de liniștite
și în tăcere
să urmăresc oamenii și întîmplările lor
firul chiar și celui mai mic eveniment
îmi place să privesc prin picăturile din sticlă distorsiunea străzii
cîinele de zăpadă șchiopătînd
astfel trăiesc bucuria pierderii voinței conștiente
sînt fericit în poziția mea
întins
cu botul pe labe
mulțumit de greutatea sufletului
de neclaritatea intențiilor
nimic nu îmi scapă
nimic nu interferează
sînt antena perfectă
îmi place să observ
cum șuvoiul de carne se oprește-n fast food-uri
și magazine
cum aderă la puzzle-ul cauzal al lumii
cum pleacă ei și vin
cum zîmbesc inutil
acoperiți în fiecare clipă de-un strat tot mai gros
din praful gri al eternității.

dr. Strangelove

neascultătoare și alandala sînt degetele picioarelor mele
așchii neregulate
rigide
nu pot aprinde cu ele țigara
sau ține paharul
în zadar am încercat să le-nvăț
să răspundă la telefon
să știe să stea în așteptare ca niște animale de pradă
sau să falsifice semnături
în schimb sfîșie cearceafurile
fac salutul nazist
apucă tenace orice obiect din preajmă
aleg la întîmplare cărți din bibliotecă
venerează zei pe care mâinile mele i-au construit
iar lacrimile-n cădere i-au distrus.