Uneori

în puterea nopții

mă trezește din somn

nevoia de-a mă pișa.

Sunt doar câțiva pași până la baie,

pași

pe care mintea îi știe pe de rost,

dar refuză să-i facă.

Nimic nu se întâmplă în jurul meu.

Niciun sunet nu se aude,

niciun miros nu se simte,

nici cald sau frig,

nimic nu este mult ori puțin,

aproape sau departe.

Doar oglinda de pe perete

își recapătăvraja:

are 

din nou puterea să spună cine este 

cel mai singur om .

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s