Eșarfa și paltonul
au rămas
căzute pe podea
între scaune
și masa pe care lama unui cuțit
se odihnește între două jumătăți de măr
precum o katana care tocmai a spintecat buza unei gheișe.
Dincolo de fereastră
în taina necesară a nopții
se naște și se moare mai departe
și
nimeni nu știe ce scut ți-ai făcut din întuneric,
cât de tăioase-s marginile buzelor tale când nu spui nimic.
