***

e-o transmisiune-n direct de pe undeva
de la malul mării
reporterul
un tip răcit și înțolit ca un urs
anunță că un vapor din lemn
de culoare albastră
va fi ridicat de pe fundul apei
pentru prima dată după 450 de ani de la naufragiu
imaginile se succed rapid dînd naștere unor viziuni interioare
vechi ca amintirea unei vieți trecute
în cele din urmă nava este așezată
pe bucăți în remorcile a două camioane
apoi acestea pornesc cu viteză redusă
asemenea unui cortegiu funerar
prin micul oraș
pe trotuarele negre și umede
locuitorii stau și privesc mașinile
ce transportă uriașa singurătate
o fată scapă din mînă o oglindă care se sparge
cioburile care împînzesc asfaltul nu sînt
doar cioburile unei nostalgii
vaporul a ajuns în centrul vechi al orașului
piața este căptușită cu sute de curioși
bărbații și femeile discută însoțind vorbele cu gesturi largi
de la terase răsună o muzică rece
ca sîngele de reptilă
copiii mănâncă porumb fiert și vată de zahăr pe băț
întocmai ca la bîlci
mă apropii tot mai mult de ecran
o tristețe sclipitoare și încăpățînată îmi împăienjenește privirea
trec palma transpirată peste praful de pe ecran
încerc să disting fețele din mulțime
îmi dau seama că ziua de ieri este o patrie
din care am emigrat cu toții.