***

…era aproape miezul nopții
și parcă mergeam pe o stradă pavată cu cioburi de sticlă
copii desculți încă se jucau fără să facă vreun zgomot
printre blocurile păroase ca niște tarantule
și cu ferestre roșii ca sîngele
purtam în brațe o
pasăre moartă
în cartier se auzeau numai pașii mei
cerul era pustiu, căci toate stelele veneau în urma mea
veneau și peștii cei mari
cei care supraviețuiseră Marii Secete
curînd trotuarele vor fi acoperite de icrele lor
li se promisese un nou ocean ca să intemeieze un oraș nou
oraș ce avea să fie bombardat
speriind somnul meu veșnic
făcînd să mă podidească plînsul
pe ruinele acestui oraș mergeam
cu o pasăre moartă în brațe
în cartier se auzeau numai pașii mei
cerul era pustiu, căci toate stelele veneau în urma mea.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s