Toți cei care l-au însoțit
au plecat
mai repede decât i s-au stins
lumânările de la căpătâi.
Panglica de satin negru din pieptul femeii sale
flutura ușor spre un univers
cu simboluri
de nichel și fier forjat
din care cu greu se mai putea întoarce cineva.
Pe alee
sub un boschet
toamna dezbrăcată până la piele
tremură sub sărutul arzător al unui chiștoc de țigară.
Ca un clăbuc sticlos, colorat
lumina
se prelinge pe pământ
Sub capac,
el își îndreaptă pe rând
pălăria
nodul de la cravată.