P.U.M.A

cînd aurele noastre se apropie,
la jumătatea arcului voltaic
realitatea se diluează ca un fum de țigară,
pisica vine să se scalde în strălucire.
îmi place cum ți se răsfiră părul pe pernă.
fiecare fir, șuviță
par să aibă conștiință de sine,
s-ar putea duce oriunde, însă rămîn.
formează un halou de fraze fără nicio urmă de înțeles.
vasele de sânge din inimă
se strîng minge de tenis
pe care-o tot trimiți în afară terenului acestei lumi
până cînd durerea devine un fel de fericire
în care un șobolan gras
zace mort pe zgura cu miros de estrogen.
pe cerul de mascara
cu spumă de ras și ruj desenezi
cercuri concentrice
care să hipnotizeze,
trasezi direcția plonjonului fatal al minții mele
de cealaltă parte a realității.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s