P.U.M.A

cînd aurele noastre se apropie,
la jumătatea arcului voltaic
realitatea se diluează ca un fum de țigară,
pisica vine să se scalde în strălucire.
îmi place cum ți se răsfiră părul pe pernă.
fiecare fir, șuviță
par să aibă conștiință de sine,
s-ar putea duce oriunde, însă rămîn.
formează un halou de fraze fără nicio urmă de înțeles.
vasele de sânge din inimă
se strîng minge de tenis
pe care-o tot trimiți în afară terenului acestei lumi
până cînd durerea devine un fel de fericire
în care un șobolan gras
zace mort pe zgura cu miros de estrogen.
pe cerul de mascara
cu spumă de ras și ruj desenezi
cercuri concentrice
care să hipnotizeze,
trasezi direcția plonjonului fatal al minții mele
de cealaltă parte a realității.

Reclame

***

cîteva semințe de mac pe fundul
pungii de hîrtie
și femeia în roșu își linge degetele,
plescăie zgomotos.
Zara pare satisfăcută.
niciodată nu a avut îndreptat asupra sa
un AKM.
metroul se oprește. aici cobor EU.
la suprafață sînt frumoși și lucioși
oamenii cu pămîntul deasupra capului
și cerul sub tălpi.
cine vrea să fie milionar?
un poet spune “eu“, apoi tușește la microfon, își cere scuze,
citește pentru prima dată proză.
venus 6. există o oarecare nemulțumire, cineva ar fi vrut ceva mai optimist.
se ridică părul pe ceafă.
realitate albă și roșie,
încapsulată ca un ou kinder.
surprize, surprize! fundăturile oferă
mai mult confort decît ne putem închipui.
am plecat de acasă cu o alună
în gură.
am tot plimbat-o dintr-o parte
în alta, pe sub limbă,
pînă aici, unde EU am coborît.
atît de tentat, încă de la început, am fost să o sfărîm între dinți! testul suprem de rezistență al vieții mele. un zumzet mic dar adînc.
vată de zahăr pe băț.
roșu din trei litere,
albastru din patru,
galben din șase.
o prostituată e urîtă și bolnavă, însă ea și copiii ei tot trebuie să mănînce.
e încă toamnă.
un nevăzător trece strada ajutat de-un copac desfrunzit.