sub ochiul intens fardat al lui Dumnezeu
sau sub spoiala anilor cu reflexiile lor naive,
ziua se duce la fel,
se pierde în același suprareal întuneric.
deasupra orașului de hîrtie,
deasupra teancului de filme rusești
și reviste franțuzești,
cu pupilele lărgite,
zvîcniri ale aortei,
încerc să adorm într-o singură dimensiune,
în camera în care singura sursă de lumină
este umbra ei,
în care surîsul
este doar o succesiune rapidă de diapozitive.
***
Negru Opac 