***

sub ochiul intens fardat al lui Dumnezeu
sau sub spoiala anilor cu reflexiile lor naive,
ziua se duce la fel,
se pierde în același suprareal întuneric.
deasupra orașului de hîrtie,
deasupra teancului de filme rusești
și reviste franțuzești,
cu pupilele lărgite,
zvîcniri ale aortei,
încerc să adorm într-o singură dimensiune,
în camera în care singura sursă de lumină
este umbra ei,
în care surîsul
este doar o succesiune rapidă de diapozitive.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s