parazit

nimic nu se compară cu plăcerea de-a nu mișca un deget
de-a rămîne complet absorbit de liniștite
și în tăcere
să urmăresc oamenii și întîmplările lor
firul chiar și celui mai mic eveniment
îmi place să privesc prin picăturile din sticlă distorsiunea străzii
cîinele de zăpadă șchiopătînd
astfel trăiesc bucuria pierderii voinței conștiente
sînt fericit în poziția mea
întins
cu botul pe labe
mulțumit de greutatea sufletului
de neclaritatea intențiilor
nimic nu îmi scapă
nimic nu interferează
sînt antena perfectă
îmi place să observ
cum șuvoiul de carne se oprește-n fast food-uri
și magazine
cum aderă la puzzle-ul cauzal al lumii
cum pleacă ei și vin
cum zîmbesc inutil
acoperiți în fiecare clipă de-un strat tot mai gros
din praful gri al eternității.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s