***

stau cu ochii
ațintiți spre afișajul cu leduri roșii
se apropie rândul meu
numărul 137
sunt mai mult de două ore
de când aștept
dar acum când plictisul profund
a început să semne cu iubirea delicată a unei curve
m-am oprit din căscat
și aveam 137 de motive să îmi exprim nemulțumirea
137 de motive să cedez
137 de motive să cad în ispita de a vedea
că a fi om este la fel cu a fi un balon
umplut cu heliu
care se îndreaptă spre cerul
unde se află un soare fix și din ce în ce mai alb
mai arzător
ascult, ascult
vocile din jur
și încerc să înţeleg
nu ştiu ce să fac cu ce aud
nu am încredere în ce mi s-a întâmplat
în ultimele două ore
mi s-a întâmplat ceva ce poate
din cauza faptului că nu am ştiut cum să ascult
am trăit ca fiind altceva
un vaccin eficient împotriva singurătății
o capcană în care s-a putut trăi confortabil
însă fără nicio posibilitate de eliberare.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s