***

mi-ar plăcea să îți pot povesti
despre ceea ce văd
despre clădirile abandonate
structura labirintică
a propoziției
“poetul însuși fusese mesajul“
despre benzinăriile încrețite ca un scrot
escadroanele de păduchi care se strâng
în jurul oului fragil al dura materului
despre figurinele de turtă dulce
dialogurile casante dintre stropi și logaritmi
mi-ar plăcea să îți pot povesti despre tot ce văd
dar îmi e mposibil
să găsesc o durere
care să își dorească să fie povestită
și mă întreb atunci
dacă a meritat să pornesc în această
călătorie
de la o extremă la alta a tăcerii
însă este la fel imposibil să taci complet
și știu că voi sfârși prin a te chema
prin a te striga
așa cum se strigă atunci
când ești în întuneric
fără voce
cu tremur
asemănător cu al licuricilor
când se lovesc de parbrizul mașinii
și se pulverizează rapid
într-un mic nor de praf și lumină
aceasta fiind – poate – ideea lor
de nou început.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s