***

dimineața joacă aceași farsă
scoate în cale un puști cu ghiozdan în spate
o femeie frumoasă zâmbește
și cad în capcană
încep din nou să iau
viața în serios
rejectarea automată este reținută în altă filă
într-o anticameră de polen
în colțul căreia este prea mult
loc doar pentru sâmbete și duminici

nu simt trecerea timpului
când intru în apă port cei mai frumoși pantofi
când ies din flăcări port haine de sărbătoare
și nu știu ce aș face dacă
toate cele un milion de mici tăieturi din palmă
ar începe să vorbească

despre tandrețea pierderii
poate dacă găsesc combinația potrivită
de cofeină, alcool și nenorocire
voi reuși să stârpesc bacteria melancolică
înainte să apuce să se răspîndească
în sânge
înainte să încep să miros a ploaie.

Publicitate