teama vine odată cu înserarea
aduce straturi groase și dense de halucinații
în care omogenizează
forme difuze
sunete
umbre
de prin colțurile casei
ființe care întreaga zi
nu și-au făcut simțitâ prezența
se dezmorțesc
se scutură
dansează
cum fac dragonii la sărbătorile din cartierele chinezești
uneori își arată în lumina difuză pielea
de scoarță neagră și umedă
ochii poliedre perfecte din care țâșnesc
mici flăcări albastre
sună din coadă ca mănunchiul de chei
al proprietarului când vine să ceară chiria
te sperii
deși este aceeași cameră
în care ziua privești la tv
îți palpezi abdomenul umflat
cu teama că poate ai o boală de ficat
același dormitor în care gândești cu ochii-nchiși
ore-n șir la textura cearceafurilor
pipăi infimele noduri ale țesăturii
te ridici de pe pat
apeși cu mâna tremurând întrerupătorul
durează câteva clipe până îl nimerești
și totul revine la normal
lumina portocalie
redă obiectelor forma cunoscută
structura rigidă cu muchii largi și liniștitoare
ungherele casei sunt din nou cuminți
sigure
nu mai există pericole
niciun vultur care să-ți răvășească ficatul
furnici care să târască în fălcile lor puternice
larve
bucăți mari din tine spre portalul de
dincolo de balustrada balconului
legătura cu realitatea convenabilă
simplă
s-a restabilit
pipăi iarăși nodurile țesăturii
sperând că o să poți adormi cu lumina aprinsă
gândind la ce se spune
că în momentul morții unui om
acestuia îi trece toată viața prin față
Negru Opac 