o să scriu un poem
pe care ți-l voi dărui
îl vor citi și alți oameni
și vor crede că am scris despre ei
însă este despre tine
din doar trei cuvinte
septembrie, iarnă, bucurești
toți vor crede că știu despre ce am scris
în poemul acesta cu coaja fină
pe care mai târziu îl vor uita în rafturi
invizibile
însă tu vei ști adevărul
și știu că vei zâmbi pe ascuns
o să zâmbesc și eu
prefăcându-mă că nu observ
când cele trei cuvinte
septembrie, iarnă, bucurești
se vor izbi de malurile dâmboviței
umflate ca niște trunchiuri de copaci
demult căzute în apă
voi scrie
despre cum voiam să dăm impresia
că stăm despre lucruri importante de vorbă
materie și antimaterie
astigmatismul scufiței roșii
când de fapt așteptam
să treacă lumea repede
pe lângă noi
să-ți poți schimba hainele
la botanică pentru poze
despre cum seara târziu
nu am uitat să fur trandafirul
despre care ai spus
că trei dintre petalele sale
arată ca pavilioanele unei țări îndepărtate
o să scriu un poem
cu aceste trei cuvinte
septembrie, iarnă, bucurești
deocamdată ele
îmi înconjoară ca niște sateliți
creierul.
Negru Opac 