dar ce se va întâmpla cu noi
odată ce ne vom termina de povestit unul altuia
toate poveștile
ne vom spune toate minciunile
și alte câteva mii în plus
după ce vom coborî în propriile măruntaie
în acel îngheț cu formă fixă
locuit doar de morți și de moarte
iar marginile iluziei pe care locuim
se vor toci ca brațele canapelei
unde am ajuns să ne cunoaștem atât de bine
când tăcuți stăteam în bucătărie și fumam
iar nopțile ni se cățărau în ochi prin gleznele
întotdeauna setate pe
frecvența ploilor.
spuneai că suntem două planete
că miezul nostru
derivă din verbul myo
că forța de atracție
a unuia față de celălalt este atât de mare
încât nici aburul respirației
propria lumină nu ne pot părăsi
și de aceea zic oamenii că suntem două găuri negre
uitate în viață
una în viața alteia.