întins pe pat
plimb telecomanda dintr-o mână în alta
ca un cuțitar
care se pregătește de înfruntare.
lumina albastră a televizorului
străpunge retina.
în cap culorile
se aleargă între ele
se lovesc de pereți
se împrăștie
în mii de scântei umede
care au chipurile actorilor cinematografului francez
italian.
în mijlocul camerei
o stea în papuci de casă
fumează țigară după țigară
așezată turcește pe claia de scântei.
îmi trimite semnale de fum
nevrând să strice
liniștea pe care ai ăsat-o în urma ta
și pe care încă o aud
în acest vast deșert de carbon care mă înconjoară.
Negru Opac 