Aproape Poem

în apartamentul unde mănânc

și dorm,

unde mă întorc la rănile noastre,

a plouat. 

a plouat în 

pat,

a plouat pe linia vieții,

până când

camera s-a inundat,

până când,

deasupra apei,

insulă de nisip fin și alb,

a rămas doar craniul meu.

nervoasă,

după ce a renunțat să mai lovească în ușă,

vecina de la etajul de dedesubt

și-a tăiat o bucată de piele

de pe coapsă.

a făcut din ea o bărcuță

și i-a dat drumul 

pe sub ușă.

până a ajuns la mine

pielea s-a încrețit,

ce scrisese pe ea nu se mai putea citi.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s