în apartamentul unde mănânc
și dorm,
unde mă întorc la rănile noastre,
a plouat.
a plouat în
pat,
a plouat pe linia vieții,
până când
camera s-a inundat,
până când,
deasupra apei,
insulă de nisip fin și alb,
a rămas doar craniul meu.
nervoasă,
după ce a renunțat să mai lovească în ușă,
vecina de la etajul de dedesubt
și-a tăiat o bucată de piele
de pe coapsă.
a făcut din ea o bărcuță
și i-a dat drumul
pe sub ușă.
până a ajuns la mine
pielea s-a încrețit,
ce scrisese pe ea nu se mai putea citi.
Negru Opac 