@

dincolo de fereastră o urmă de sânge

plutește în apropierea fantomei unui fluture.

aripile se ciocnesc în zbor de două ori pe secundă.

la ce bun o umbră a aceleiași umbre?

O

||

HO—As—OH

| OH

pe sub masă, talpa piciorului calcă în fluid.

este sânge peste tot, până la glezne.

maimuța din clădire alergată de un câine roșu alunecă pe balustradă. urcă și din nou își dă drumul:

“ în unitate dacă fumați, imediat veți fi externați! fiecare pacient care ne sosește în prag, ne e un prieten drag! dacă vreți să fiți respectați, discuții neprincipiale nu angajați! “

și niciun om nu bănuie că acel câine roșu este un fel de vis.

un vis înalt cât 17 etaje,

la fiecare 100 de ani atins de un înger diferit.

doctorul se ridică de la birou cu unduiri de înotător subacvatic.

palma sa înmănușată în lumină își continuă povestea și fiorul,

freamătul vântului printre copaci este cel al omului care vede pentru prima dată o oglindă

și apoi îngrozit cade la pământ.

orbit de noapte sare în primul taxi și se refugiază în siguranța propriului cămin,

în lumea construită din click-uri

în care ființa sa este doar o adresă de email.

*citatul face parte din romanul Laika, autor Adrian Alui Gheorghe

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s