Mirosul

de gunoi

dă buzna în cel mai tăinuit colțișor al descumpănirii mele.

Se insinuează

cu obezitatea sa bolnăvicioasă

pune autocolante pe fiecare perete al arterelor

își scrie numele cu majuscule

strivește sub roți fiecare celulă.

Se impregnează în tot și în toate

în creier

veșnicul lui favorit.

Mă prefac că încă dorm:

nu-l pot goni cu mâna ca pe o muscă enervantă

nu pot scăpa de el pulverizând doze întregi de odorizant 

sau dezbrăcând hainele de oraș

în care am adormit.

De aceea stau 

și-l suport ca pe o 

karmă fără scutece

ca pe o bruscă trecere la maturitare

a copilului alintat.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s