de gunoi
dă buzna în cel mai tăinuit colțișor al descumpănirii mele.
Se insinuează
cu obezitatea sa bolnăvicioasă
pune autocolante pe fiecare perete al arterelor
își scrie numele cu majuscule
strivește sub roți fiecare celulă.
Se impregnează în tot și în toate
în creier
veșnicul lui favorit.
Mă prefac că încă dorm:
nu-l pot goni cu mâna ca pe o muscă enervantă
nu pot scăpa de el pulverizând doze întregi de odorizant
sau dezbrăcând hainele de oraș
în care am adormit.
De aceea stau
și-l suport ca pe o
karmă fără scutece
ca pe o bruscă trecere la maturitare
a copilului alintat.
Negru Opac 