Have Anything To Say?

Asta mă întreabă

cu un zâmbet perfect

aplicația pe care o deschid

când cred că ideea care mă ispitește

merită păstrată și îngrijită întocmai ca o blană scumpă.

Dar mai mereu o închid

fără să spun nimic,

doar pentru că pot face asta.

Pot să o fac 

fără să aud vreun reproș

(firește că a fost o mascaradă! )

fără să o văd întristându-se

ieșind pe ușă  cu călcâiele goale pe marginea tenișilor

fără să își strângă lucrurile spunând că pleacă

(de data aceasta de tot)

că își ia cu ea în spinare mormântul

fără să se aștearnă între noi acea tăcere

de acoperiș cu țiglă arzătoare.

E luxul pe care mi-l permit

când cuvintele nu mai au vieți proprii,

când zac

răpuse de degetul arătător întins

fără speranță de leac,

galbene, dezgustătoare,

și singura mișcare între acești patru pereți

este a ochilor petrecând firul

catastrofal de subțire al unui verb

prin urechea tristeții.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s