Îmi plac diminețile cu tigri albaștri.
Diminețile în care orașul dogorăște
și răgetul pietrelor se aude
pe toate străzile Buzăului,
lăsând iluzia unui nou început.
Îmi place să fiu înșelat în felul acesta,
îmi place complicitatea în iluzionare cu doamna Zincă, de la etajul de deasupra,
care suferă de cancer.
Gândurile ei și ale mele sunt animale fatale
coborâte dintr-un mister pe care tigrii albaștri nu-l frecventează
din punct de vedere metafizic,
sunt animale care se sprijină de incertitudine,
în încercarea de-a purta pe umeri viețile noastre
o zi în plus.
Negru Opac 