Voiaj

Am trecut prin catacombele ultimei ore

visând toamna.

Sute, mii de secunde

cu podgorii arse de ochii minții

cu păsări bolnave atârnând de pleoape,

vinuri albe și roșii șerpuindu-ți pe trup.

Regatul dramatic și ocru

părea un răvaș pe care soarta ne era scrisă.

Eram un refugiu orice s-ar fi întâmplat
metastază a ciclului—fluture.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s