Trupul b. Dedublare

Mai întâi închid toate luminile

apoi în întuneric bâjbâi

în căutarea patului.

Și de fiecare dată îi lovesc marginea

cu tibia 

astfel că înainte să adorm

ultimele cuvinte sunt invariabil înjurături spuse într-o lume în care încap doar singur.

Ochii se obișnuiesc treptat cu întunericul,

și în urechea așezată pe pernă

se aude zvâcnind  inima.

Cu cealaltă ascult ceasul de

perete cum își ascute limbile  pentru următoare victorie asupra  trupului.

Dar așa, aflu că un minut nu durează cât 60 de secunde,

ci cât 85 de bătăi de cord.

85 de pulsații, timp în care un copac poate înflori,

iar pe linia de cenușă a unui țărm

poate sosi cântărețul orb cu sandale de fier.

Sunt miop

și asta mă ajută să văd ce doresc în întuneric.

Privirea încețoșată

pe cerul alb și neted al dormitorului

recompune cu ușurință imagini ale zilei trecute:

o dimineață șubredă ca plămânii unui bolnav de tuberculoză,

o fată își răsucește nervoasă

părul pe deget

apoi lipește guma de mestecat pe scaunul din față,

scaunul șoferului.

Pot să văd femeia marmorată

aprinzând țigara de zborul rapid al unui F16.

Își ia copilul de la școală și

privesc amândoi cerul cu largi scobituri

prin care se văd ultimii cai șchiopătând.

Sunt vedeniile celor înșelați de fildeșul de pe dintele elefantului.

Pot să văd

cum mai întâi închid toate luminile

și bâjbâi apoi în întuneric

în căutarea trupului

Și de fiecare dată îi lovesc marginea

astfel că înainte să adorm

ultimele cuvinte sunt invariabil înjurături spuse într-o lume în care încap doar singur.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s