Vagi, fărâmițați
o vreme
ne-am aflat
ca două accente față în față:
tu cu lumina ta verde
eu aproape voluntar,
tu cu limba nisipie
eu vidul bun de pus în ramă.
Cu tăieturi adânci
răni otrăvite
nu am putut înălța vreun zmeu.
Ne-a rămas orașul ca o păpușă arsă
jucărie sfântă
născând întruna monștri.