Țeapăn sub zero
monolog infect
mai tânăr cu-o moarte
tremurând în întunericul din suflet.
Rămân
pentru o vreme
în camera aceasta neiluminată electric
beau o bere
zugrăvesc tavanul
poate lipesc pe el o stea
și astept să se-ntoarcă
femeia anilor ’70
cu burta la gură
și rochie înflorată să-i spun mamă.