În întunericul incandescent al străzii,
un bărbat singur
își măsoară cu pași rari disperarea.
La masa din bucătărie,
o femeie singură
tremură cu lingura-n oală
printre bucățile de carne
neputând să înțeleagă
cine pe cine a ucis.
Spațiul dintre ei
geme
flămând și setos.
Cioran l-ar fi numit pustiu.
Hawking ar spune că mustește de viață.